Noutăți

Posibilități terapeutice de recuperare a părului

Părul, ca anexă cutanată, acoperă întreaga suprafață a pielii, cu excepția palmelor și tălpilor. Deși nu are vreun rol vital important, părul are funcții de termoreglare, de protecție împotriva agresiunilor fizice și intervine în comunicarea socială și sexuală. De aceea, afecțiunile părului au un impact semnificativ atât social cât mai ales, psihologic.

Din acest punct de vedere, tratamentul afecțiunilor părului a reprezentat și reprezintă un interes aparte, atât în lumea medicală cât și în saloanele de înfrumusețare. Pentru abordarea afecțiunilor care evoluează cu pierderea sau rărirea părului, medicul acționează prin stabilirea unui diagnostic clar, prin evaluare clinică și paraclinică, identifică mecanismul etiopatogenic ce a determinat afectarea foliculului pilos, urmărește eventuale asocieri morbide, stabilește prognosticul bolii și tratamentul adecvat. În ultimii ani, rezultatele cercetărilor în domeniul fiziopatologiei părului au im-bogatit semnificativ arsenalul terapeutic, de aceea medicului îi revine sarcina de a stabili clar diagnosticul și tratamentul cel mai potrivit. Aplicarea aleatorie a unor tratamente considerate de regenerare a părului, în afara faptului că pot fi ineficiente, dimpotrivă, dacă sunt folosite în alopecii în care pot înrăutăți evoluția bolii, determină înrăutățirea și prelungirea afecțiunii.

Dermatologia este specialitatea medicală care pregătește medicul în abordarea complexă și corectă a afecțiunilor părului, de aceea consider imperativ un consult dermatologic, eventual urmat de alte investigații, înainte de a iniția un tratament de recuperare a părului. În cazul pierderii sau răririi părului, toate zonele pot fi afectate, dar o influență majoră asupra pacientului au zonele de la nivelul scalpului, sprâncenelor, genelor și feței. De aceea, marea majoritate a tratamentelor sunt solicitate și elaborate în acest scop.

În clasificarea generală, alopeciile sunt împărțite în alopecii necicatriciale, în care există posibilitatea remisiei spontane sau sub tratament și alopecii cicatriciale, asociate cu alterarea structurii tegumentului adiacent, care duc la pierdere definitivă a părului din zona afectată. La interfața dintre aceste două clase mari se află alopeciile bifazice, care după o faza inițială reversibilă, trec într-o faza ireversibilă, cu înlocuirea foliculului pilos de țesut fibros.

După stabilirea clară a diagnosticului și a mecanismelor patogenice, se poate alege tratamentul cel mai potrivit bolii respective. Abordarea terapeutică, în concepția mea, trebuie făcută în următorii pași:

  1. Identificarea carențelor, dezechilibrelor și comorbiditatilor asociate care pot acționa că factor declanșator sau agravant și inițierea tratamentului acestora.
  2. Întreruperea mecanismului patogenic al dezvoltării alopeciei respective.
  3. Stimularea directă sau indirectă a creșterii părului.

Apare ca o concluzie logică, susținută de observațiile clinice în cei peste 20 de ani de activitate în clinica mea de tricologie, că stimularea creșterii părului în lipsa întreruperii lanțului etiopatogenic determinant, este sortită eșecului, sau, și mai rău, poate determina evoluția bolii.

Stimularea creșterii părului poate fi efectuată prin diverse metode:

1 Metode fizice:

  • Expunerea la radiație luminoasă.
  • Radiația ultravioletă de tip A și B a fost observată și utilizată în tratamentul a diverse forme de alopecie. Este de evitat în cazul alopeciilor cicatriciale autoimune, iar expunerea exagerată poate avea efecte de deteriorate a părului și pielii. De aceea trebuie aplicată în clinici de specialitate, cu dozarea precisă a energiei folosite.
  • Expunerea la radiația roșie laser dioda de intensitate redusă, este, de asemenea, folosită la stimularea creșterii părului. Sunt folosite în clinici aparate adaptate scalapului, panouri LED, căști, sau lămpi de uz personal, la domiciliu. Sunt utile în alopeciile necicatriciale și doar asociate cu tratamentul medical al acestora.
  • Masajul și aplicarea de aparate care produc vibrații la nivelul scalpului sunt descrise că eficiente atât prin îmbunătățirea circulației la nivelul scalpului cât și, probabil, prin influențarea neurotransmițătorilor locali.
  • Microneedling -ul acționează atât prin stimularea vascularizației cât și prin influențarea neurotransmițătorilor și a factorilor de creștere tisulara.
  • Ozonoterapia, carboxiterapia sunt amintite ca utile în anumite forme de alopecie necicatriciala.

2 Metode chimice:

  • Minoxidilul – deși limitat ca acțiune, este o substanță acceptată de FDA în tratamentul căderii părului și prin stimularea directă a ciclului de creștere a părului, se menține că unul din tratamentele extrem de utile în procedurile de recuperare a părului.
  • Finasteride, Dutasteride – ca și alte molecule care au efect de blocare a 5 alfa reductazei, sunt utilizate cu succes în tratamentul alopeciei androgenetice la bărbat și al alopeciei androgenetice cu patern masculin la femeie.
  • Suplimente alimentare: vitamine, oligoelemente și aminoacizi.
  • Mezoterapie – microinjectari cu aminoacizi – arginina, cisteina, glutamină, glicină, ornitina, grupa vitaminelor B- B3, B5, B6, B8, B9, B12, Zinc .
  • Perfuzii intravenoase sau injectare intramusculară.

3 Metode biologice Au fost dovediți ca factori de stimulare a fazei anagen, de creștere a părului următorii: • IGF1 ( factorul de creștere al insulinei), al căror proteine de legare scad în faza de stagnare/ cădere a părului. • factorul de creștere hepatocitar (HGF) • factorul de creștere fibroblastic (FGF) • factorul de creștere keratinocitar(KGF) • factorul de creștere al endoteliului vascular (VEGF) • vitamina C, vitamina D, peptidele înrudite cu parathormonul (PTHrp) • capsaicina, etc

Aceste mecanisme sunt activate prin administrarea sistemică, sau locală a substanțelor care le generează.

PRP – plasmă îmbogățită în trombocite, este un principiu folosit extrem de frecvent în ultimii ani în terapiile de regenerare a părului. Este de reținut că acționeazăprin intermediul factorilor de creștere și prin aportul nutritiv. În alopeciile inflamatorii și cele cu mecanism autoimun, dimpotrivă, poate avea un efect agravant. În afară de acest aspect, o mare problemă o pune dispozitivul de separare a sângelui, deoarece dacă acesta nu oferă trombocite viabile, dispare posibilitatea activării factorilor de creștere, iar dacă nu separă leucocitele și hematiile, poate declanșa reacții inflamatorii sau, și mai rău, reacții autoimune.

Injectarea de celule stem – plecând de la principiul că celulele stem administrate preiau rolul și înlocuiesc celulele deficitare în țesutul țintă, acest procedeu se folosește și în metodele regenerative ale părului. Celulele stem injectate pentru regenerarea părului pot fi obținute prin extragere din țesut adipos, din sânge, sau din creastă eliaca. Utilizarea acestei metode în regenerarea părului, este încă discutabilă, atât ca indicatie generală, ca mod de utilizare, cât și ca dezvoltare de efecte nedorite.

Tratamente hormonale – în alopeciile androgenetice, datorită implicării mecanismelor hormonale, sunt folosiți hormoni de substituție, sau, dimpotriva, blocanti ai expresiei altor hormoni (prolactina, testosteron, progesteron, etc). În alopeciile asociate cu deficitul sau supraproducția de hormoni tiroidieni, sau cortisol, deasemenea, substitutia sau blocarea expresiei hormonale pot fi folosite în tratamentele de regenerarea părului. Este de la sine înțeles că aceste metode necesită colaborarea cu un medic endocrinolog.

4 Metode chirurgicale

Implantul de par se adresează alopeciilor ireversibile, unui țesut cu structură normală și vascularizație păstrată. Implantul de par este total contraindicat alopeciilor care pot fi recuparate prin tratament medical. În alopeciile cicatriciale, sau agenezii, din cauza alterării vascularizatiei și structurii fibroase, se indică excizia zonei cicatriciale directă sau susținută de expander tisular, iar implantarea de par propriu rămâne ca a doua alegere sau pentru completarea rezultatului reductiei de scalp. Părul recoltat în vederea implantului, poate fi obținut de la nivelul scalpului prin extragerea din lambou cutanat ( STRIP) sau prin extragerea foliculăra directă ( FUE). Deasemenea, la nevoie, pot fi extrase unități foliculare prin metoda FUE din alte părți ale corpului ( barbă, torace, pubis, etc ) în vederea reimplantării zonei alopecice.

În intenția regenerării părului, atât metodele medicamentoase cât și cele chirurgicale, necesită un diagnostic corect, o abordare responsabilă și o indicație clară. În lipsa acestora, ca de altfel în orice altă problemă de sănătate, rezultatele sunt inconstante, sub așteptări, dar mai ales, poate apărea o agravare a patologiei.

Related Posts

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *